Ai ține morți în colivii? I-ai strivi noapte și zi?
Că ai prilejul de a-i privi si de a-i servi la câini, știi?
Ăștia suntem noi, copii prinși în închisori de emoții
Pradă sorții n-ai soluții, nu cad din cer ca piloții

Nu faci legături ca soții, între ce se-ntâmplă-n jur
Bucurii p-un fir de ață nu e nici măcar un șnur
Și mă bucur când înlătur câte un gând d ăla impur
Doar c-apar încă o sută , mă fac praf, tot eu mătur

Sunt produsul suferinței și al voinței sărut
Un chip de lut și ajut pe moca, doar că i doar un împrumut
Un chip de lut ce-și face norma, sunt un Dumnezeu căzut
Dispărut din realitate fac din ego un statut

Te manipulez din fire, în fine, m-am dat de gol
Și ți-o recunosc, străine, doar ca s o fac mai ușor
Îmi place să spun pilde, că sunt plin de mine “io”
Îmi place că mă plac fete, dar de le-aș place și “io’