În bucătăria mea e frig, mucegaiul îi e cancer

În bucătărie îți zic, sunt nori negri ca-n cer.

În bucătăria mea stau cu coatele pe masă și cu ochii pe ceas. El ticăie pe ritmul inimii mele și mă anunță că am o viață lungă, de doar douăzeci și unu de minute, mai exact. Dupa ce timpul se duce, ușa bucătăriei se va deschide…și vine moartea.

Îmi este foarte foame și am timp să mănânc doar douăzeci și unu de minute, mai exact. Tre’ să aleg dintre doua farfurii, mai exact.

O farfurie are fast food, una are caviar. Ce să aleg? Ce mănânc? Privirea mi-e răpită de burger și cartofi prăjiți. Miros a prăjeală, îmi place prăjeala. Sunt sățioși, au grăsime și sare, ce poftă mare!

Caviarul are mireasmă fină, delicat precum o lacrimă, rafinat și aromat, ce bine se îmbină! Dar nu m-ar sătura la fel de bine ca mâncarea ieftină. Hrana asta proastă aduce multă dopamină!

În scurt timp se deschide ușa și ajung la prematurul epilog, deci ce să aleg? Mănânc porcește sau ca un rege? Întâmpin finalul ca porc îmbuibat, cu zâmbet sub rât, sau ca rege înțelept, dar costeliv și de foame amărât? Nu știu.

E o întrebare mare. Oare, de ce nu deschid eu ușa să grăbesc această moarte? Tot acolo ajung, deci de ce întrebări să-mi pun? Fiindcă mă sperie necunoscutul.

Ce-i după ușa aia? Un hol, o sufragerie, un dormitor sau poate baia? Nu stiu exact ce înseamnă fiecare, nu le-am văzut în veci, doar mi le imaginez cumva. Ce imaginație mare!

Timpul trece și nu mai pot de foame. Ia o decizie cu precizie! Care? Care? Hai să le combin, să mănânc din fiecare.