Bine ai venit pe site-ul meu!:)

Pentru a citi gratuit prima mea carte intră la secțiunea “Carti”.

Pentru a citi mai multe despre mine poţi vizita secțiunea “San Claude”

Enjoy!

Mai jos o mica povestioara in spiritul sarbatorilor.

Zilnic, Crăciun

de San Claude

Matei înainta de-a lungul străduței înguste ce ducea la blocul său. Venea de la bunica sa și se gândea că s-au terminat sărbătorile de Crăciun. Gata! S-a închis Crăciunul până la anul. Se terminaseră sărbătorile și acum trebuia să începea execuția bradului de Crăciun și a celorlalte ornamente ce aveau să sfârșească în vechile cutii.

Aflat în fata blocului, Matei se zgâi la copilul ghemuit de frig în dreptul ușii. Nu era mai mare decât el. Un cerșetor biciuit de frigul aprig, având mâna întinsă cu speranță.

-Îmi pare rău, Vali, dar Crăciunul a trecut. Nu am de ce să te mai ajut. Asta e, la anul sper să fii tot aici, a spus Matei, clătinând dezaprobator din cap.

–Of…nu am făcut azi nici de o pâine. Dacă aș putea, aș face Crăciunul infinit ca să fie tot anul lumea darnică.

Copilul cerșetor a plecat capul ce îi pulsa de frig și s-a afundat în gânduri, în timp ce Matei intra în bloc.

-Globurile le așezi în cutia albastră, iar ghirlandele în cea verde. Să te grăbești, Matei, e târziu și nu vreau să te apuce seara adunând.

După cele zise, mama băiatului a părăsit sufrageria ca să înfrunte vasele murdare din bucătărie.

Băiatul a luat loc pe fotoliu cu privirea pironită asupra bradului verde, care avea să fie despuiat și închis. Veșmintele sale, globurile, ghirlandele, erau fermecătoare. La baza lui, stătea, între crenguțe, o foaie ce purta cuvintele: „De Crăciun, fii mai bun!”

Atunci, în mintea lui Matei au început să se perinde toți oamenii nevoiași ajutați de Craciun, inclusiv Vali. Dar acum, că a trecut Crăciunul, de ce să mai ajute? Ce farmec ar mai avea?

Băiatul era ostenit și nu avea chef de strâns decorațiuni, așa că s-a făcut comod în fotoliul confortabil.

Se uita în gol la tavanul alb când, deodată, a fost atras de un foșnet venit din zona bradului. Ce i s-a arătat ochilor l-a uluit total. Era un bătrân, cu barba albă și lungă până la brâu, îmbrăcat în haine roșii. Era inconfundabilul Moș Crăciun.

Moșul strângea globurile din pom și le făcea loc în cutia albastră. Nu părea să îl observe pe băiat, până când acesta a început să strige:

-Moșule! Tu ești! În sfârșit, te văd! a făcut Matei, neputând să își stăvilească bucuria.

Moșul s-a întors surprins spre el și i-a dăruit un zâmbet susținut de privirea caldă din spatele ochelarilor.

-Încântat de cunoștință, Matei! Cum a fost de sărbători?

Băiatul îndreptat în fotoliu și a răspuns:

–M-am distrat de minune! Am mâncat, am primit cadouri și am făcut fapte bune!

-Mă bucur, dar azi nu ai simțit nevoia să faci o faptă bună? a spus Moșul, începând să strângă ghirlandele galbene din pom.

-Te referi la Vali, nu? Ei bine, Crăciunul a trecut. Dar Crăciunul e în fiecare an,? Îl voi putea ajuta la anul.

Moș Crăciun a zâmbit și a luat loc pe canapeaua de lângă fotoliul lui Matei.

-Matei, ce ar fi să îți spun povestea mea? Avem destul timp. Mă ocup eu de decorațiuni în locul tău.

Așa, Moș Crăciun a început să povestească:

-Nu mulți știu, dar eu exist de când a început omenirea.

–Nu prea cred, Moșule. De exemplu, oamenii preistorici nu aveau brad împodobit și nici nu erau vizitați de tine, a menționat Matei.

Moș Crăciun a râs în hohote, făcând canapeaua să tremure cu el. Părea că a așteptat să audă așa ceva.

-Poate nu aveau brad, mâncare specifică, globulețe, ghirlande și colinde, dar asta nu înseamnă că nu sărbătoreau Crăciunul. Ba chiar, probabil, o făceau mai des ca tine.

Cuvintele i-au indus o confuzie majoră lui Matei, care și-a exprimat nelămurirea:

-Nu înțeleg. Ce vrei să spui?

-Când am apărut, am știut ce reprezint. Iubirea și generozitatea, astea înseamnă Crăciunul. Oamenii peșterilor, de câte ori își dăruiau o halcă de mamut fript, celebrau Crăciunul. Ei nu îl numeau așa, fiindcă nici nu știau să vorbească.

-Stai!…adică…

–Exact, a întrerupt bătrânul șirul de cuvinte, nu îl numeau Crăciun și totuși îl serbau de câte ori făceau fapte bune. De-a lungul timpului, lumea mi-a oferit un nume, o înfățișare și o dată în care să fiu serbat. Oamenii au decis să fiu gras, a răs Moșul. Tot ei au vrut să am o sanie cu reni, chiar dacă un avion privat ar fi fost mai confortabil. Barba mea lungă nu reflectă neglijența mea, ci umorul oamenilor. La fel și hainele roșii. Vouă vi s-au părut atât de nostime, încât ați zis că mi se potrivesc.

-Vrei să spui că tu nu arăți așa de fapt? a fost nedumerit Matei.

-Arăt cum vrei tu să arăt, însă interiorul meu va fi mereu același. Însemn mai mult decât mâncare și un brad. De când sunt luna și soarele, am fost în inimile oamenilor fără să fiu un nume și o dată.

-Dacă nu ești un nume și o dată, te pot sărbători în fiecare zi din an?

-Desigur, Matei. Poate fi Crăciun și vara, dacă îți amintești ceea ce reprezintă el. De ce crezi că te ajut să strângi bradul? Fiindcă nu dau doi bani pe el. Este doar un pom ce de multe ori înseamnă un atac asupra plămânilor planetei.

-Eu chiar vreau să fie Crăciun zilnic! s-a ridicat băiatul entuziasmat.

-Generozitatea și iubirea îl vor face posibil. Băiatul acela, Vali, cu el ai putea să începi.

Apoi, Moșul a ridicat o hârtie decorativă din brad. Cu o mișcare lină, a rupt o fâșie din ea. La final, din mesajul „De Crăciun fii mai bun!” a rămas doar „Fii mai bun”.

–Așa e mai bine. A spus bătrânul și i-a înmânat hârtia modificată.

Băiatul a zâmbit și și-a îndesat-o în buzunarul hainei. Apoi, acesta a zis:

-Nu mai am nevoie de ajutor cu despodobitul, mai e foarte puțin.

-Așa e. în plus, am multă treabă, la fel ca tine. Doar ai un Crăciun de trăit în fiecare zi, Matei.

Băiatul a răs tare și, într-o secundă, musafirul sau a dispărut. S-a evaporat de parcă nu a fost vreodată. Instinctiv, Matei și-a verificat buzunarul hainei, având parte de o surpriză plăcută. În interior se găsea hârtia cu cuvintele ei adevărate. „Fii mai bun!”

Matei și mama sa au pregătit niște pungi cu haine curate și mâncare. În câteva minute a și ajuns fata în fata cu Vali, care dârdâia de frig exact unde l-a văzut ultima oara.

La observarea băiatului, Vali nici nu s-a mai obosit sa întindă mana, fiindcă știa deja răspunsul. Știa ca doar sărbătorea îl putea motiva sa îl mai ajute, ceea ce însemna un an de așteptat.

-Vali, tu încă aștepți Crăciunul? L-a întrebat Matei.

-Cu toată inima.

-Ei bine, nu ai de ce să o faci!