Numele meu este Claudiu Sâncrăian, dar după cum se vede, prefer sa mi se spună San Claude. De unde porecla? Mi-a venit în minte observând greutatea cu care lumea îmi scrie și pronunță numele de Sâncrăian și cat de melodios suna Claude.
Sunt un adolescent din București care de un an și ceva a pășit în lumea scrisului. Pasiunea a luat viata din dragostea fata de povesti. Poveștile ne învață, ne distrează, și ne plimba într-un carusel de emoții. Fără povesti viata nu ar fi la fel. Nu?
Pe lângă scris, îmi place și să gătesc. Pot spune că pregătirea unei pâini se aseamănă bine cu scrisul. Mai întâi faci coca, adică ideea venită în momente neașteptate. După, o lași sa dospească, în sensul în care ideea nu poate fi așternută pe hârtie fără sa fie mai întâi crescuta frumos. Urmează coacerea, adică momentul în care cuvintele sar din pix și își găsesc locul. La final, pâinea rezultata este cartea pe care o savurezi cu drag. O carte este delicioasă, dar din păcate nu multa lume vrea sa o încerce. “Pâinile” mele vreau sa fie pe gustul gurilor înfometate, însa de multe ori lipsite de hrana potrivită.
Vreau ca scrisul meu sa stârnească emoții care sa ducă la dorința de mai mult. Dorința plăcută de a citi și alte cărți.
Sper sa va încânte creațiile mele.